Scurt istoric 1979-2020

Biserica noastra este cea mai veche biserica romaneasca din Elvetia Germana si una dintre cele mai vechi biserici romanesti din Occident.

Ea isi trage obarsiile din perioada imediat urmatoare instalarii bolsevismului si satanismului comunist in Romania. Romanii aflati in Occident si cei care au reusit sa fuga din Romania in acea perioada au cerut Patriarhului din Constantinopol (singurul Patriarh indreptatit de Sfintele Canoane sa hirotoneasca preoti si ierarhi in tarile europene care nu aveau autocefalia) sa ii ia sub omoforul sau, pentru a evita infiltrarea securistilor deghizati, trimisi in Occcident de  comunisti. Centrul bisericesc romanesc a fost Parisul (Mitropolitul Frantei primind de la Patriarh insarcinarea istorica sa sprijine in toate nevoile lor pe romanii care se pozitionasera vadit impotriva comunismului), dar au existat parohii de crestini traitori in restul Frantei, Germania, Elvetia, Spania si cam prin toate tarile occidentale, care au savarsit Sfanta Liturghie cu binecuvantare canonica, alaturi de cele peste 100 de parohii libere(independente de Patriarhia Romana) din USA.

In Elvetia, organizarea mai buna a inceput in jurul anului 1970, iar in anii 1978-1979 au fost puse bazele bisericii noastre. Credinciosii nostri au inteles sa nu se rezume doar la actvitatea religioasa, ci sa participle activ la demascarea si lupta impotriva comunismului si bolsevismului prin actiuni de protest, demonstratii, scrieri si publicatii, desi acestea implicau riscuri mari. Dintre cei activi remarcam in mod deosebit pe Florea Nicoriuc, Tatiana Parvu, Alexandru Popa, Pr. Dumitru Emilian Popa, Ruxandra Popa si Mihai Bajan, care au fost si mari sprijinitori ai bisericii, trecuti la Domnul, pe care ii pomenim mereu.

Toate acestea au generat stima si respect din partea autoritatilor locale (intr-o tara care are semnul Sfintei Cruci pe drapelul national si un imn profund religios), dar si supraveghere din partea comunistilor, care au intemeiat diferite structuri locale sub masca binevoitoare a unor activitati culturale si umaniste.

Pana la anul 1990, biserica noastra numara cam 800 de familii si era singura Biserica Ortodoxa Romaneasca din Elvetia Germana, cea care unea pe toti romanii de aici. La Geneva exista biserica sora intemeiata cam tot in aceeasi perioada.

A fost o mare binecuvantare pentru romanii de pe aceste meleaguri, care, in vremuri de mare restriste, au putut sa-si boteze copiii, sa se cunune si sa fie ingropati dupa datina ortodoxa stramoseasca. Dar mai ales sa-si pastreze valorile ortodoxe, sa duca o viata de rugaciune si sa poata participa la Sfintele Liturghii.

Dupa «modificarea» situatiei politice in Romania, majoritatea bisericilor romanesti dependente de Constantinopol au ramas sub aceeasi dependenta canonica, pentru respectarea intocmai a prevederilor Sfintelor Canoane ale Ortodoxiei si impiedicarea amestecului fostelor structuri « estructurate».

In loc sa se intareasca pozitia celor care s-au jetfit pentru a marturisi in perioada comunista, au fost infiintate dintr-o data o multime de parohii la distante minimale de noi, care au convins si preluat o mare parte din credinciosi. Statul roman a facut prin reprezentantii sai presiune asupra Patriarhiei din Constantinopol pentru a nu mai fi numiti preoti romani. Aceste situatii ne-au aratat starea de fapt reala din Romania.

Astfel, in perioada in care Par. Dumitru Emilian Popa nu mai putea sluji din cauza varstei inaintate, ne-am vazut chiar in pozitia de a trebui sa reducem aproape complet savarsirea Sfintei Liturghii. 

O multumire deosebita aducem Ahiepiscopului Pimen al Sucevei care a dat binecuvantare Pr. Dr. Mihai Valica aflat la studii sa ne ajute in acele vremuri. In cele din urma, Patriarhia Ecumenica din Constantinopol a hirotonit pe Par. Valentin Bassarabescu Puricel, actualul paroh al bisericii noastre, descendent dintr-o veche familie romaneasca, fost avocat. Acesta s-a dedicat total din anul 2007 slujirii bisericii noastre si a intarit legaturile noastre duhovnicesti cu Sfantul Munte Athos, unde si el isi facuse formarea duhovniceasca.

Ne rugam neincetat pentru toti romanii din toata lumea si mai ales pentru acei birocrati, care nu pot intelege ca Ortodoxia este o slujire universala, iar ethno-filetismul numai o piedica in calea ei. Situatia de a avea 7 episcopi ortodocsi de etnii diferite intr-un oras ca Zürich, nu este conforma cu invatatura evanghelica si cu Sfintele Canoane. Unii incearca sa o rezolve cu metode lumesti, dar numai rugaciunea si smerenia de intoarcere la solutia apostolica pot aduce rezolvare.

Este de mare mirare cum s-a putut trimite in anul 2010 scrisoarea adresata romanilor ortodocsi din strainatate, care sa gasesc sub alte jurisdictii ortodoxe, prin care li se impune sa revina sub dependenta BOR, ceea ce este vadit neconform cu Sfintele Canoane, declarand pe cei care nu se supun ca «sectanti»!

Traind in mijlocul crestinilor de alte confesiuni, noi dorim din toata inima ca unitatea intre crestini sa se realizeze in baza revelatiei apostolice, mai ales in conditiile in care Occidentul se orienteaza tot mai mult spre islam si spre religiile orientale.

Aceasta unitate a crestinilor nu poate fi realizata doar superficial, sincretist, de coniventa, pentru ca acest model al uniatismului este nefunctional istoric, a adus atata suferinta si facut atatea victime. Noi nazuim la acea unitate care nu vine din interese si presiuni politice si financiare, ci din acea constiinta crestineasca(cu recunoasterea greselilor trecutului), ce se intemeiaza pe revelatia originara a lui Hristos si pe Sfanta Traditie. In acest sens cautam sa facem cunoscut in Occident continutul Sfintei Traditii, al celor 7 Sinoade Ecumenice, ale vietii si operei Sfintilor Parinti si al monahismului ortodox . 

Biserica noastra a ramas credincioasa Ortodoxiei : nu savarseste nici « casatoriile mixte/necanonice », nici botezul necanonic, nici slujbe religioase impreuna cu alte confesiuni si nici alte inovatii liturgice atat de frecvente in Occident.

Nu participam la Asociatia Bisericilor Ortodoxe din Zürich, din care fac parte si confesiunile monofizite. Nu comentam participarea BOR la slujbele cu monofizitii, dar ne rugam fierbinte pentru lamurirea si mantuirea tuturor.

Multuimiri deosebite mai aducem parintilor din Sfantul Munte Athos si din alte sfinte manastiri, care ne pomenesc neincetat si ne ocrotesc cu rugaciunile lor si pe care ii pomenim si noi cu nevrednicie, dupa puterile noastre.

Schimbarea scopului emigrarii romanilor catre aceste meleaguri s-a facut simtita dupa anul 1990. Totusi, multi dintre cei care s-au stabilit aici din motive economice, au avut marea sansa de a se confrunta din nou cu sensul existentei lor si a-l redescoperi pe Hristos si, odata cu El, valorile si trairea Ortodoxiei.

Déjà, in familiile noastre avem a treia generatie de la cei care si-au schimbat locul din Romania. Toata Europa pune azi mare accent pe « integrare ». Intr-un sens restrans spiritual, aceasta ar putea insemna o abdicare de la valorile proprii pentru o bucata de paine mai buna sau o viata mai « civilizata ». Noi intelegem integrarea ca un proces duhovnicesc, in care a da este mai de pret decat a primi : adevarul revelatiei lui Hristos si puterea izvorata din ascultarea si adaptarea vietilor noastre la Adevarul Evanghelic covarseste cu mult avantajele materiale ale adaptarii lui Hristos la nevoile unei societati secularizate si materialiste.

Ortodoxia insemna puterea de a iubi, chiar si pe vrajmasi si pe cei care te urasc. Oamenii de pe aceste meleaguri, au si ei mare nevoie de valorile duhovnicesti, pe care astazi Ortodoxia le pastreaza integral, desi noi nu santem la inaltimea acestei marturisiri.  Astfel vedem chemarea noastra, alaturi de sarcina de a pregati tanara generatie pentru deosebitele exigente ale viitorului. Ori toate acestea nu se pot decat cu puterea, cu binecuvantarea si cu Harul lui Dumnezeu. Aceasta este nadejdea noastra neclintita, in pofida tuturor vicisitudinilor, tulburarilor si confuziilor uriase, care definesc ziua de astazi.

 

Cu dragoste si durere,

Prof. Dr. Traian Nicolescu, Vicepresedinte al Consiliului Parohial si Anagnoste (citet) al Bisericii.

Dependenta Canonica

 

Biserica este dependenta canonic de Patriarhia Ecumenica din Constantinopol (Eparhia Bisericilor Romanesti din Europa/infiintata in anul 1945, ca urmare a patrunderii comunismului, ateismului si bolsevismului in Romania). Mitropolitul Frantei a avut, in decursul anilor, rolul si recunoasterea Patriarhiei Ecumenice de a coordona parohiile romanesti din Europa.

Prin numirea Mitropolitului Jeremia ca Mitropolit de Ankara si al intregii Turcii, locul de MItropolit al Elvetiei a fost acordat Mitropolitului Maximos, cu sediul in Chambésy, Geneva, care este actualul nostru Mitropolit.

Ctitori

Ctitorii sint toti aceia care prin jetfa si dragostea lor contribuie ca Sfinta Liturghie sa se poata savirsi in mod regulat, in libertate si pentru Slava lui Dumnezeu. Hristos Iisus, Care cunoaste adincul inimii tuturor oamenilor, este mereu alaturi de ei.

40 de ani de existenta a Bisericii Ortodoxe romanesti din Baden

Nasterea unei biserici ortodoxe nu este un act similar cu infiintarea unei institutii sau a unui centru cultural, ea este lucrarea Duhului Sfant in planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii. Cu atat mai mult, conditiile istorice specifice in care s-a nascut Biserica Ortodoxa din Baden, departarea de locurile natale si opozitia fata de sistemul comunist si bolsevic, au marcat o disponibilitate de jertfa si de identificare cu Ortodoxia, ca singura cale autentica de mantuire spre Hristos. Intre cele aproape 200 de biserici ortodoxe romanesti din Europa si USA, care s-au nascut in anii 1948- 1980 independente de biserica nationala inrobita de ateism, (dintre care astazi exista in lume circa 100 de parohii), Biserica Ortodoxa din Baden s-a rugat permanent cu dragoste fierbinte pentru mantuirea tuturor romanilor si izbavirea Bisericii Nationale de vrajmasii ei vazuti si nevazuti.

Scopul Bisericii Ortodoxe este mantuirea si sfintirea omului prin salasluirea lui Hristos in sufletul sau. Coborarea Duhului Sfant este cea care da o existenta reala Bisericii, punand inceputul salasluirii lui Hristos in cei credinciosi.

Sfanta Treime este cea care ofera o unitate desavarsita Bisericii Ortodoxe, in toata diversitatea ei. De aceea, este foarte importanta pazirea canoanelor apostolice si Sfanta Traditie. O adaptare a acestora la viata politica sau economica, nu fac decat sa forteze o schimbare a lui Iisus Hristos - Dumnezeu Omul - dupa «stapanitorul lumii acesteia».

 

La aniversarea de 40 de ani, iata cateva din numeroasele mesaje primite:

"Biserica si Comunitatea Romaneasca din Geneva va felicita la cei 40 de ani de existenta ai Bisericii din Baden, ne aducem aminte cu drag de jertfa intemeietorilor si dorim mult succes celor care astazi s-au angajat sa duca mai departe aceasta jertfa."

Proprezbiter Prof. Damian Ionescu, Paroh al Bisericii Ortodoxe Romane din Geneva-Patriarhia din Constantinopol.

"Biserica si Comunitatea Romaneasca din Paris se alatura bucuriei sarbatoririi a 40 de ani de existenta a Bisericii Ortodoxe Romanesti din Baden/Elvetia si va doresc multe impliniri in activitatea pastorala, de zidire spirituala si romaneasca, cu mare Binecuvantare de la Dumnezeu."

Protoprezbiter Valentin Bratan, Paroh al Bisericii Ortodoxe Romane din Paris, Patriarhia din Constantinopol.

"Sincere felicitari Bisericii Ortodoxe Române din Baden, Elveția, cu ocazia aniversarii a 40 de ani de comuniune euharistica autentica si marturie ortodoxa demna. Slujitorii acestei comunitati s-au ferit de ereziile care astazi reprezinta "calcâiul lui Ahile" al Bisericii Ortodoxe actuale (ecumenismul si ethno-filetismul).

Biserica Romana din Baden a promovat ecumenicitatea ecleziologica canonica reala (universalitatea adevarului revelat prin Iisus Hristos, care lupta sa transforme omul si natia în Poporul lui Dumnezeu), dar în acelasi timp, a respectat pe toti, indiferent de neam si de credinta, dar nu si erezia, apostazia, fatarnicia si relativismul unora.

Urez parintelui Valentin si întregii Biserici din Baden putere si har de la Dumnezeu pentru a merge mai departe pe Calea cea dreapta,  sa tina la Adevarul cel unic, pentru a ajunge la Viata cea vesnica,  adicala Hristos!"

Pr. Prof. Dr. Docent Mihai VALICA/Paroh al Catedralei din Vatra-Dornei, Patriarhia Romaniei.

Hramul

Biserica noastra este pusa sub ocrotirea Maicii Domnului, a Sfintului Calinic de la Cernica si a Sfantului Dimitrie.

Hramul este la data de 8 Septembrie/Nasterea Maicii Domnului, sarbatoare cu data neschimbatoare pentru toti anii. Alegerea acestei date se leaga de dorinta si hotarirea primilor ctitori, de ocrotirea deosebita pe care Maica Domnului ne-a aratat-o timp de peste patru decenii, ca si de protectia Maicii Domnului asupra locasului unde se celebreaza sfintele slujbe, biserica catolica Maria Will din Baden/Kappelerhof. Actualmente savarsim Sfanta Liturghie la Biserica din Turgi/Kirchenweg si la cea din Zürich/Am Wettingertobel, 38

Sfintul Calinic de la Cernica este praznuit pe 11 Aprilie, iar Sfantul Dimitrie pe 26 Octombrie.

Biserica Romanilor Liberi din Baden și Zurich

© 2008-2020   Toate drepturile sint rezervate.